Principii teoretice

Sincopa este un simptom de frontiera comun patologiei cardiovasculare, de medicina interna si neurologiei cu un impact semnificativ asupra pacientilor si sistemului sanitar. Alegerea terapiei optime se face adeseori empiric, iar raspunsul terapeutic este suboptimal, datorita:

- naturii episodice a sincopei – pacienti sunt de obicei asimptomatici in momentul prezentarii la medic

- heterogenitatii populatiei de pacienti

- lipsei la ora actuala a unor trialuri clinice randomizate pe numar mare de pacienti

Incidenta sincopei:

- 15% dintre copiii inaintea implinirii varstei de 18 ani;

- 25% dintre personalul militar cu varsta cuprinsa intre 17-26 de ani;

- 16% dintre pacientii de sex masculin cu varsta cuprinsa intre 40-59 ani;

- 19% dintre pacientii de sex feminin cu varsta cuprinsa intre 40-49 ani;

- 23% dintre pacientii cu varsta peste 70 ani, urmariti timp de 10 ani

Prognosticul este dependent de prezenta unei afectiuni cardiace organice / substrat cardiac duce dublarea mortalitatii.

Cea mai frecventa etiologie este sincopa vasovagala. Clasificarea atuala a acestuia include: tip 1 (mixt), tip 2 (A si B) respectiv cardioinhibitor tip 3 (vasodepresor). Aceasta clasificare nu reflecta variatiile debitului cardiac, volumului bataie si rezistentei vasculara periferice.

Tratamentul este suboptimal. În cazul formei cardioinhibitoare cardiostimulare permanentă, în timp ce în cazul răspunsului vasodepresor se pot încerca hipotensoare.